Tulburările de comportament alimentar

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a V a (2013, p. 329), tulburările de comportament alimentar sunt afectări majore ale comportamentului alimentar, cu impact sever asupra stării de sănătate. În această categorie se încadrează ca satisfăcând criterii diagnostice specifice pica, ruminația, consum evitativ/ restrictiv de alimente (avoidant/restrictive food intake disorder), anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și mâncatul compulsiv, cele din urmă având drept caracteristică esențială alterări ale percepției asupra greutății și conformației propriului corp.Un bun psiholog online sau psihoterapeut online dispune de mijloacele necesare diagnosticării și tratării acestora.

Anorexia nervoasă se referă la refuzul de a păstra o greutate corporală normală minimă, concomitent cu frica față de luarea în greutate, deteriorarea experiențierii greutății/ conformației corporale și amenoree. Bulimia nervoasă prezintă drept elemente de diagnostic esențiale mâncatul compulsiv și comportamente compensatorii inadecvate orientate spre prevenirea luării în greutate (vărsături, uz de laxative, diuretice, clisme, post sau exerciții excesive), cel puțin de două ori pe săptămână, timp de trei luni. Alte criterii sunt autoevaluarea nejustificat influențată de greutatea și conformația corpului, aceste perturbări nesurvenind numai în episoadele de anorexie nervoasă (DSM V, 2013). Mâncatul compulsiv este cronic precum anorexia și bulimia, reprezentând un sindrom stabil, recuperarea spontană în absența tratamentului activ nemenținându-se (Theim și Wilfley, 2009, p. 187).

Din punct de vedere epidemiologic, se constată o prevalență mai mare a tulburărilor de comportament alimentar în rândul femeilor comparativ cu bărbații, fapt atribuit de obicei factorilor culturali (Garner, 2010, p. 21). Se știe că un psiholog online este familiarizat cu factorii ce stau în spatele instalării tulburărilor alimentare. Dacă dispune de formarea necesară, un psihoterapeut online știe și cum să le trateze cu succes.

Garner (2010, p. 19) subliniază considerabila diversitate a caracteristicilor psihologice din cadrul fiecărui subtip de diagnostic, susține concepția conform căreiatulburările de comportament alimentar au un ”caracter multideterminat și eterogen” și le conceptualizează ca rezultând din interacțiunea a trei categoriide factori de risc:

• factori predispozanți: gen feminin, adolescent(ă)/ tânăr adult, mediul cultural occidental, stimă de sine scăzută, perfecționism, depresie și antecedente familiale de tulburare de comportament alimentar, obezitate, depresie sau abuz de substanțe;
• factori favorizanți: limitări alimentare pentru scăderea în greutate, presiuni din mediu pentru a fi slab(ă), confruntarea cu remarci critice privind greutatea/ conformația corporală, abuz sexual;
• factori de menținere: efecte ale înfometării de natură psiho-emoțională și fizică.     

Giel și colab. (2013) discută impulsivitatea ca factor relevant pentru tulburările alimentare, această trăsătură de personalitate fiind strâns legată de procesarea recompensei (sensibilitatea la recompensă ca imbold puternic spre stimulii plăcuți) și controlul comportamentului (acțiune dezinhibată și precipitată fără considerarea posibilelor consecințe). Aceste elemente vă pot fi prezentate în cadrul ședințelor de către un psihoterapeut online sau psiholog online. De asemenea, Brooks și colab. (2012) aduce dovezi neuroimagistice care susțin un model al tulburărilor de comportament alimentar bazat pe un spectru al controlului impulsului, articolul constituindu-se într-o pledoarie a abordării transdiagnostice a tulburărilor alimentare versus multiplele subcategorii diagnostice ale acestora incluse în DSM IV.

În ceea ce privește factorii determinanți, literatura este mai săracă în referințe. Totuși, Cooper și colab. (2004) discută rolul credințelor disfuncționale în dezvoltarea bulimiei nervoase, cu precădere a celor negative autoreferențiale. Autorii fac astfel apel la teoria schemei care originează formarea acestor constructe cognitive în experiențele aversive din copilărie (Young, Klosko și Weishaar, 2003). Cooper și colab. (2004) consideră unele cogniții și comportamente din tabloul bulimic (ex: dieta) drept expresie a mecanismelor de compensare a schemelor timpurii dezadaptative. Credințele identificate și abordate de orice psiholog online sau psihoterapeut online cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală sunt de două tipuri:

- greutatea și forma ca mijloace de a fi acceptat de alții: ”Dacă slăbesc, ceilalți mă vor place mai mult.”, ”Dacă mă îngraș, ceilalți mă vor respinge.”

- greutatea și forma ca mijloace de autoacceptare: ”Dacă slăbesc, înseamnă că am reușit.”,„Dacă mă îngraș, înseamnă că sunt un ratat.”

Autorii menționați aduc în discuție existența unor dovezi ale faptului că aceste două tipuri de cogniții leagă credințele de bază (schemele cognitive) și comportamentul alimentar restrictiv (dieta) din cadrul bulimiei: ”Dacă nu mănânc, înseamnă că sunt mai valoros.”, ”Dacă mănânc, înseamnă că sunt un ratat.”.

Intervențiile recomandate la ora actuală pentru mâncatul compulsiv sunt terapiile cognitiv-comportamentală, interpersonală și dialectic-comportamentală, fiind relativ ușor de găsit un psiholog online sau psihoterapeut online cu formarea necesară. Tratamentul cognitiv-comportamental abordează patternurile de comportament alimentar perturbat, înlocuindu-l cu un comportament alimentar sănătos, precum și credințele disfuncționale referitoare la alimentație, sine și importanța formei și greutății.

Tratamentul CBT clasic practicat și d eun psiholog online ca și de unul ce lucrează față în față prezintă limitări ca eficacitate, un număr considerabil de pacienți cu anorexie, respectiv bulimie fiind neresponzivi (Bulik și colab., 2007; Fairburn și Harrison, 2003). Cercetările privind identificarea de factori etiopatogenetici relevanți pentru dezvoltarea și tratarea acestor probleme psihologice continuă, urmărindu-se printre altele să se aducă un plus de claritate în ceea ce privește relevanța schemelor cognitive dezadaptative timpurii și a mecanismelor de coping. Aceștia sunt factorii propuși de Cooper (2004), respectiv Theim și Wilfley (2009). Pe baza aspectelor științifice evidențiate până în prezent, în cadrul practicii mele ca psihoterapeut online integrez terapia bazată pe scheme în tratamentul tulburărilor alimentare de tipul anorexiei nervoase, bulimiei nervoase și mâncatului compulsiv.

Bibliografie:

American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and statistical manual of mintal disorders: DSM-5 — 5th ed. Washington, DC: Autor.

Brooks, S. J., Rask-Andersen, M., Benedict, C., & Schiöth, H. B. (2012). A debate on current eating disorder diagnoses in light of neurobiological findings. BMC psychiatry, 12(1), 76.

Bulik C., Berkman N., Brownley K., Sedway J., Lohr K. (2007). Anorexia nervosa treatment: a systematic review of randomized controlled trials. Int. J. Eat. Disord. 40, 310–320.

Byrne, S. M., & McLean, N. J. (2002). The cognitive‐behavioral model of bulimia nervosa: A direct evaluation. International Journal of Eating Disorders, 31(1), 17-31.

Byrne, S. M., Fursland, A., Allen, K. L., & Watson, H. (2011). The effectiveness of enhanced cognitive behavioural therapy for eating disorders: An open trial. Behaviour Research and Therapy, 49, 219–226.

Cooper, M. J., Wells, A., & Todd, G. (2004). A cognitive model of bulimia nervosa. British Journal of Clinical Psychology, 43(1), 1-16.

Cooper, M., Todd, G., Turner, H., & Wells, A. (2007). Cognitive therapy for bulimia nervosa: an A‐B replication series. Clinical Psychology & Psychotherapy, 14(5), 402-411.

Cooper, M., Todd, G., & Wells, A. (2008). Treating bulimia nervosa and binge eating: An integrated metacognitive and cognitive therapy manual. Routledge, p. 48-87, 187-192.

Fairburn, C. G., & Harrison, P. J. (2003). Eating disorders. The Lancet, 361(9355), 407-416.

Garner, D. (2010). Inventarul tulburărilor de comportament alimentar. Cluj-Napoca: Editura ASCR.

Giel, K., Schag, K., Plewnia, C., & Zipfel, S. (2013). Antisaccadic training to improve impulsivity in binge eating disorder. European Eating Disorders Review, 21(6), 488.

Theim, K. R., & Wilfley, D. E. (2009). Psychological Treatment of Binge Eating Disorder in Adults. In Chambers, N. (2009). Binge eating : psychological factors, symptoms and treatment (185-208). New York : Nova Science Publishers.

Young J. E., Klosko J., Weishaar M. E. (2003). Schema Therapy: A Practitioners Guide. New York: Guilford.