A suferi de TOC este ca și cum ai fi controlat de un păpușar

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) se referă la obsesii și compulsii pe care persoana suferindă le are.

Obsesiile sunt gânduri, impulsuri sau imagini mentale repetitive, incontrolabile, care provoacă anxietate. Exemple: teama de microbi sau contaminare, teama de a contacta o boală, gânduri agresive față de sine/ alÈ›ii, teama de a nu face rău cuiva apropiat, teama de a nu uita efectuarea unui comportament precum închiderea uÈ™ii sau a gazului etc.

Compulsiile reprezintă comportamente repetitive pe care persoana simte că trebuie să le realizeze ca răspuns la gândurile obsesive. Exemple: verificare, curățare excesivă, repetare unei acÈ›iuni, aranjarea obiectelor într-o anumită ordine, etc. Persoana care suferă de TOC petrece în general mai mult de o oră pe zi preocupată fiind de gânduri È™i comportamente precum cele de mai sus. Aceste ritualuri/ acÈ›iuni nu-i fac plăcere, dar după realizarea lor simte o scurtă eliberare de anxietatea provocată de gânduri. Majoritatea celor afectaÈ›i îÈ™i dau seama că temerile pe care le au nu sunt pe deplin reale.

TOC este o afecÈ›iune ce apare destul de frecvent în rândul populaÈ›iei. Există dovezi care susÈ›in rolul semnificativ al factorilor genetici, al unor particularități de structură È™i funcÈ›ionare a creierului, precum È™i al traumei/ abuzului fizic sau sexual suferit în copilărie. Există o rată mai crescută a unui istoric de traumă cerebrală, encefalită, meningită, epilepsie în rândul pacienÈ›ilor suferind de TOC, precum È™i o frecvență mai mare a unor simptome neurologice uÈ™oare.

Nimeni nu poate înÈ›elege. Trebuie să fac aceste lucruri sau ceva rău se va întâmpla.

TOC se tratează medicamentos È™i prin psihoterapie. În ceea ce o priveÈ™te pe aceasta din urmă, există studii care arată că terapia cognitiv-comportamentală ameliorează simptomele la peste 80% dintre pacienÈ›i. DeÈ™i simptomatologia nu dispare total, pacienÈ›ii simt că pot controla mai bine acÈ›iunile È™i se bucură în mai mare măsură de viață.

Scopul terapiei cognitiv-comportamentale este însuÈ™irea unor modalități de control al anxietății fără a da curs compulsiilor. Pacientul învață tehnici de relaxare È™i un mod de a gândi care ajută la reducerea anxietății. Totodată va experimenta faptul că în locul evitării temerilor pe care le are, confruntarea cu ele va duce la scăderea intensității acestora. Amânarea ritualului, efectuarea sa încetinită È™i repetarea de un număr diferit de ori sunt tehnici utile în gestionarea anxietății.

Bibliografie:

Leahy, R.L., & Holland, S.J. (2009). Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate. Cluj-Napoca: Editura ASCR.