Durerea este reală, dar la fel este și speranța

Încrederea este piatra de temelie a realizărilor noastre. În plus, aprecierea față de oamenii care ne-au fost alături sau de la care am învățat ceva, față de experienÈ›a în sine sau față de capacitățile proprii încununează aceste reuÈ™ite, sporindu-ne bucuria. Aceste două emoÈ›ii -speranÈ›a È™i recunoÈ™tinÈ›a- sunt totodată obiceiuri mentale pe care le învățăm È™i le exersăm mai mult sau mai puÈ›in voit È™i care dau calitate vieÈ›ii noastre.

Din pacate, ne dăm seama de lucrurile bune din viaÈ›a noastră mai degrabă după ce le-am pierdut sau realizăm prea târziu că am fi putut face mai mult, însă ne-a lipsit curajul.

Acolo unde nu există viziune, nu există speranță

În afară de domeniul performanÈ›ial al vieÈ›ii, procesul de vindecare a rănilor sufleteÈ™ti sau a bolilor fizice ar fi È™i el sabotat dacă nu l-am începe prin calibrarea speranÈ›ei. Atitudinea cu care intrăm în acest proces ne poate programa inconÈ™tient spre un final fericit sau nefericit.

Căi nebănuite se deschid în faÈ›a unui om care are nădejde că suferinÈ›a lui se va curma fiind înlocuită de starea de sănătate a minÈ›ii È™i trupului, pe când omul sceptic È™i È™ovăitor se opreÈ™te din luptă în faÈ›a celor dintâi obstacole. Fără a nutri speranță nu există acÈ›iune deoarece lipseÈ™te motivaÈ›ia care să o susÈ›ină energetic. Fără speranță nu există viitor, deoarece speranÈ›a este arhitectul vieÈ›ii noastre.

A-i lua unui om speranÈ›a este un act de cruzime, însemnând să frângi zborul È™i să opreÈ™ti muzica din sufletul său. În opoziÈ›ie, a restaura încrederea unui om este un act creator întrucât îl propulsează pe acesta spre a atinge niÈ™te scopuri care vor da sănătate È™i consistență vieÈ›ii sale.

SperanÈ›a reprezintă măsura implicării personale în atingerea unui scop. Oamenii care îÈ™i cultivă speranÈ›a se bucură de mai mult succes în viață, au competenÈ›e sociale sporite, valorizează mai mult sănătatea È™i sunt mai creativi în identificarea măsurilor prin care îÈ™i pot atinge scopurile. Opusul speranÈ›ei este depresia.

RecunoÈ™tinÈ›a naÈ™te toate celelalte virtuÈ›i

RecunoÈ™tinÈ›a se naÈ™te atunci când te consideri beneficiar al unei fapte bune realizate de altcineva. Oamenii care identifică uÈ™or aspecte ale vieÈ›ii pentru care pot fi recunoscători se simt mai fericiÈ›i decât oamenii care nu se gândesc la acestea.

Cum ne putem cultiva recunoștința?

Brandtstädter (2011) recomandă ca din când când să notăm pe o foaie lucrurile din prezent sau trecut pentru care putem fi recunoscători È™i eventual să exprimăm recunoÈ™tinÈ›a prin comportamente precum scrisori adresate personal sau vizite. Studiile arată că ”exerciÈ›iile de recunoÈ™tință” aduc nu doar o stare îndelungată de bine, ci È™i consolidează relaÈ›iile sociale È™i sentimentul valorii personale.

Bibliografie:

Brandtstädter, J. (2011). Positive Entwicklung: Zur Psychologie gelingender Lebensführung. Heidelberg, Neckar: Spektrum Akademischer Verlag.

Johann, T., & Möller, T. (2013). Positive Psychologie im Beruf Freude an Leistung entwickeln, fördern und umsetzen. Wiesbaden: Springer Fachmedien Wiesbaden GmbH.