AtracÈ›ia spre muzică este înnăscută

Există o înclinaÈ›ie biologică spre muzică, existând o serie de avantaje pe care aceasta le-a adus în raport cu supravieÈ›uirea: selecÈ›ia sexuală, reglarea emoÈ›iilor È™i întărirea legăturii mamă – copil, închegarea grupurilor È™i a comunităților în cadrul ritualurilor, coordonarea motorie, diminuarea conflictualității, modalitate de a comunica cu divinitatea etc. Comportamentele asociate muzicii activează zone ale creierului asociate cu motivaÈ›ia È™i recompensa, zone implicate È™i în satisfacerea unor instincte precum foamea È™i sexul. Se presupune că muzica È™i dansul au precedat utilizarea limbajului.

Există dovezi privind faptul că procesarea emoÈ›ională a muzicii intervine devreme în cursul dezvoltării. Astfel, bebeluÈ™ii  de la 2 la 4 luni preferă sunetele consonante celor disonante, iar dacă li se cântă cântece de leagăn, respiraÈ›ia lor se sincronizează cu ritmul acestora. La auzul muzicii disonante copiii resimt distres. De altfel, felul în care vorbim copiilor mici se bazează pe elemente de melodicitate. La trei ani copiii pot discerne între muzica tristă È™i cea veselă a propriei culturi.

Muzica provoacă și reglează emoții

Prin muzică se evocă din memorie experienÈ›ele emoÈ›ionale. Asemenea mirosului, muzica poate fi procesată în zone ale creierului care sunt în mod particular rezistente la schimbări generate de noi inputuri. Puterea muzicii asupra psihicului uman este atât de mare încât poate slăbi capacitatea de reglare impusă de normele culturale. Astfel, putem plânge ascultând muzica ce însoÈ›eÈ™te o scenă de film. Muzica generează cu uÈ™urință uimire, tandreÈ›e, pace, nostalgie, putere, transcendență, voioÈ™ie, tristeÈ›e, tensiune.

În general, emoÈ›iile pot fi:

- utilitare (ex. furie, tristeÈ›e, bucurie, frică): ne ajută să ne adaptăm evenimentelor din cursul vieÈ›ii, având consecinÈ›e importante asupra stării noastre de bine. Apar în urma evaluării cognitive a evenimentului extern sau intern relevant pentru scopurile personale È™i se prezintă ca niÈ™te episoade destul de scurte, dar care pot atinge mare intensitate È™i îping spre acÈ›iune.

- estetice (ex. uimire, admiraÈ›ie, extaz, veneraÈ›ie): presupun evaluarea unor stimuli sonori sau vizuali prin prisma calităților intrinsece ale formei sau relaÈ›iilor dintre elemente. Atunci când sunt intense apar fiori, ochi înlăcrimaÈ›i, pielea de găină, etc. În ceea ce priveÈ™te muzica, ea ne declanÈ™ează emoÈ›ii, nu doar ne permite să le receptăm în ea.

Muzica este deseori folosită ca prilej de reamintire a evenimentelor valoroase din trecut, având o importantă funcÈ›ie de evocare nostalgică. De asemenea, sprijină dezoltarea identității adolescenÈ›ilor.

Vindecare prin muzică

Muzica este omniprezentă în viaÈ›a noastră, fiind nu doar o sursă de divertisment, ci È™i un important instrument de reglare a emoÈ›iilor. Această funcÈ›ie a fost invertita inclusiv într-o modalitate terapeutică ce valorifică fenomenele de declaÈ™are a emoÈ›iilor prin ascultarea, interpretarea sau compunerea muzicii. Muzica are virtuÈ›i terapeutice, ea oferind acces direct la emoÈ›ii È™i amintiri traumatice care pot fi mai apoi înÈ›elese È™i vindecate. RelaÈ›ia dintre muzica È™i memorie este foarte puternică, muzica putând să ne transporte în trecut ca o adevărată maÈ™ină a timpului. În timp ce amintirile explicite vor fi decodificate, cele implicite vor veni din când în când la suprafață.

TotuÈ™i, vindecarea sau decondiÈ›ionarea fricii este un proces lung. Amigdala, structura nervoasă activată la contactul cu stimuli periculoÈ™i contribuind la generarea emoÈ›iei de frică, este parte  a unui sistem ce conÈ›ine receptori opioizi. Ori, muzica poate stimuli eliberarea de endorfine È™i substanÈ›e similare care acÈ›ionează asemenea medicamentelor, producând un efect de calmare emoÈ›ională. În cadrul unor studii s-a remarcat cum muzica ajută recuperarea pesoanelor suferind de parkinsonism, efectul acesteia asupra reglării comportamentului motor fiind remarcabil. De asemenea, există dovezi privind utilitatea muzicii în tratarea bolnavilor suferind de depresie sau demență.

Bibliografie:

Balteș, F. R. (2012) . Emoțiile induse de muzică. Cluj-Napoca: Editura ASCR.

Swaminathan, S., Schellenberg, E.G. (2015). Current Emotion Research in Music Psychology. In Emotion Review 7(2), pp. 189 – 197.