Ce este examinarea psihologică È™i când se eliberează aviz psihologic?

Prin testare, examinare sau evaluare psihologică înÈ›elegem procedura prin care cu ajutorul unor instrumente validate È™tiinÈ›ific se cunoaÈ™te modul de a funcÈ›iona al psihicului unei persoane (ex. gânduri, emoÈ›ii, comportamente). În acest proces distingem între:

– evaluare cognitivă ÅŸi neuropsihologică (atenÈ›ia, memoria, concentrarea etc.)

– evaluarea dezvoltării intelectuale È™i a aptitudinilor

– evaluare subiectiv-emoÅ£ională (reacÈ›ia specifică la anumiÈ›i stimuli sau situaÈ›ii)

– evaluarea nivelului comportamental, incluzând modul de funcÈ›ionare în cursul vieÈ›ii sociale

– evaluarea reacÈ›iilor fiziologice

– evaluarea personalităţii ÅŸi a mecanismelor de adaptare/apărare

– evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri.

Evaluarea funcÈ›ionării psihologice este primul pas în tratarea unei eventuale afecÈ›iuni psihice, oferind informaÈ›ii despre natura È™i severitatea acesteia. Pacientul primeÈ™te astfel informaÈ›iile importante pentru un management mai bun al dificultăților pe care le are, fără a fi etichetat. Ca È™i în intervenÈ›ia medicală, evaluarea psihologică timpurie poate contribui la prevenirea unei afecÈ›iuni mentale serioase.

De asemenea, în urma evaluării psihologice se poate elibera aviz psihologic sau raport de evaluare psihologică pentru Comisia de Expertiză în vederea evaluării capacității de muncă/ încadrării în grad de handicap, pentru derularea de activități de voluntariat (ex. ISU/ SMURD), pentru studenÈ›i (ex. practică, studenÈ›i străini la Facultatea de Medicină) sau obÈ›inerea unor atestate (asistent maternal, însoÈ›itor personal). În cazul copiilor se fac evaluări pentru înscrierea în clasa pregătitoare/ grădiniță/ sprijin.

Cum ne dăm seama de necesitatea unei evaluări psihologice?

Semnele de alarmă ale unei afectări psihice pot fi:

- retragerea socială: pierderea interesului față de interacÈ›iuni cu alÈ›i oameni, în special cu prieteni apropiaÈ›i È™i cu familia

- dificultăți cognitive: probleme de memorie, concentrare, vorbire, gândire logică etc.

- apatie: motivație și dorință scăzută pentru a realiza sarcinile de zi cu zi

- diminuarea funcÈ›ionalității la locul de muncă, la È™coală sau în activitățile sociale

- schimbări rapide ale emoțiilor

- schimbări ale obiceiurilor alimentare și de somn

- sentimentul că realitatea s-a modificat, persoana simÈ›indu-se deconectată de sine sau de ceea ce este în jur

- a fi afectat/ suprasolicitat de sunete, stimuli vizuali, atingeri

- teamă/ suspiciune față de alții (anxietate sau paranoia)

- adoptarea unor comportamente neobișnuite

- gânduri intruzive sau iraÈ›ionale.

Atunci când apar unul sau doua din aceste semne în formă trecătoare, nu este atât de îngrijorător. Dacă însă persoana are mai multe semne care îi afectează viaÈ›a de zi cu zi È™i funcÈ›ionarea socială, dacă are gânduri de a se răni, a-i răni pe alÈ›ii sau a se sinucide, este nevoie de solicitarea imediată a unui sprijin profesionist.

Cum sunt colectate și analizate informațiile?

InformaÈ›iile obÈ›inute în cursul procesului de evaluare psihologică sunt corelate pentru a se alcătui o imagine comprehensivă È™i corectă a persoanei investigate. Sunt folosite nu doar informaÈ›ii obÈ›inute de la persoană prin teste, chestionare, observaÈ›ie, interviu etc., ci sunt colectate mai ales în cazul copiilor informaÈ›ii de la familie, colegi, educatori etc. astfel încât să fie înÈ›elese comportamentele persoanei testate în circumstanÈ›e variate. DiscrepanÈ›ele identificate sunt de mare interes în formularea concluziilor.

Dacă persoana doreÈ™te în mod real un sprijin, este vital să participe cu maximă sinceritate în procesul de evaluare.

Nu sunt identificate numai dificultățile și limitele clientului/ pacientului, ci deopotrivă prezintă interes punctele sale forte și resursele psihologice, sociale și environmentale de care dispune.