Atașamentul - cheia de boltă a sufletului uman

Home » Blog » AtaÈ™amentul - cheia de boltă a sufletului uman
2017-12-31

 

AtaÈ™amentul înseamnă transformarea vulnerabilității noastre în iubire

 

AtaÈ™amentul este legătura emoÈ›ională de lungă durată cu o altă persoană. Ne naÈ™tem cu predispoziÈ›ia de a ne conecta cu ceilalÈ›i, iar acest lucru ne va urmări È™i ne va influenÈ›a viaÈ›a până la finalul ei.

 

De la lejeritatea de ”a fi tu însuÈ›i” între alÈ›ii până la comportamentul evitant, de la puterea de a depăși uÈ™or situaÈ›ii stresante la inima frântă de neîmpărtășirea iubirii, toate ne întorc în timp È™i ne pun față în față cu ceea ce am învățat în copilărie despre oameni È™i afecÈ›iunea dintre sine È™i ei.

 

AtaÈ™amentul este vital pentru a face față pericolelor È™i a avea o stare de bine, fiind un fenomen psihologic care însă într-o anumită măsură poate fi influenÈ›at chiar È™i la vârsta adultă, prin relaÈ›iile pe care învățăm să le construim sau în care avem È™ansa să ne împlinim nevoie emoÈ›ionale care anterior au fost frustrate.

 

 

Cum se realizează atașamentul?

 

În mod normal între 6 luni È™i un an ne formăm o relaÈ›ie de ataÈ™ament cu îngrijitorul primar, de obicei cu mama. Copilul caută apropierea acesteia È™i se supără atunci când nu reuÈ™este. Dacă mama manifestă grijă È™i interes față de copil, răspunzând nevoilor acestuia de hrană, joc È™i confort emoÈ›ional, copilul tinde să o perceapă ca resursă de securitate, dezvoltând în timp imagini pozitive despre ceilalÈ›i (percepuÈ›i ca disponibili È™i responsivi) È™i sine (perceput ca demn de iubire È™i eficient). Acestea sunt specifice unui stil de ataÈ™ament securizant.

 

Dacă mama nu reuÈ™este să manifeste sensibilitate, securitatea timpurie nu se instalează. În acest caz, copilul tinde să se perceapă ca izolat È™i neîngrijit, iar pe ceilalÈ›i ca indisponibili È™i nedemni de încredere. DeÈ™i tinzând spre continuitate, aceste imagini sau modelele de lucru interne pe care se bazează ataÈ™amentul sunt supuse schimbării, răspunzând modificărilor din mediul social proxim. Astfel, dacă apar stresori precum abuzul, boala sau divorÈ›ul, legătura primară de securitate pe care copilul se bazează poate fi alterată (Schaffer,  2007, p. 100 - 104).

 

 

 

Ne putem ataÈ™a de persoanele care ne abuzează?

 

În situaÈ›ia în care părintele se comportă abuziv, copilul nu îÈ™i va dezvolta abilitățile necesare de reglare emoÈ›ională È™i de relaÈ›ionare socială. Nevoia de ataÈ™ament este însă atât de mare, încât copilul poate persista în încercarea de a se ataÈ™a de părintele care îl maltratează, chiar dacă acesta nu îi oferă iubire consistentă È™i căldură emoÈ›ională.

 

În situaÈ›iile în care copilul este insecurizat, intră în acÈ›iune strategii secundare de ataÈ™ament:

 

- deactivarea sistemului de ataÈ™ament, caracterizată prin negarea nevoii de ataÈ™ament, încercarea de a nu căuta proximitatea È™i evitarea relaÈ›iile apropiate;

 

- hiperactivarea sistemului de ataÈ™ament: strădanii intense de a obÈ›ine apropiere, sprijin È™i iubire, concomitent cu neîncrederea că ele vor fi obÈ›inute È™i reacÈ›ii de furie la nesatisfacerea acestor nevoi. Această strategie este folosită în cazul în care persoana de ataÈ™ament este responsivă  uneori, iar nu în mod consistent (Mikulincer È™i Shaver, 2012).

 

Astfel, se dezvoltă în primul caz un stil de ataÈ™ament evitant, iar în al doilea un stil de ataÈ™ament anxios, ambele purtând amprenta sentimentului de nesiguranță.

 

Securizant sau insecurizant, stilul de ataÈ™ament marchează relaÈ›iile sociale È™i la vârsta adultă. De asemenea, el se transmite transgeneraÈ›ional, deoarece mama interacÈ›ionează cu fiul/ fiica sa în conformitate cu modelul de ataÈ™ament din propria sa minte, mai ales că acesta nu este situat la nivel conÈ™tient.

 

 

Se poate schimba modul în care am învățat să ne atașăm de ceilalÈ›i?

 

S-a constatat că expunerea la elemente vizuale sau verbale care amintesc de experienÈ›e securizante diminuează activarea amigdalei ca reacÈ›ie la situaÈ›ia periculoasă (Norman et al., 2012). Este posibil ca întărirea amintirilor securizante È™i noile experienÈ›e sociale caracterizate prin afecÈ›iune È™i sprijin să modifice tiparele relaÈ›ionale insecurizante.

 

 

Bibliografie:

 

Mikulincer, M., & Shaver, P. R. (2012). An attachment perspective on psychopathology. World Psychiatry, 11(1), 11–15.

 

Norman, L., Lawrence, N., Iles, A., Benattayallah, A., & Karl, A. (2015). Attachment-security priming attenuates amygdala activation to social and linguistic threat. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 10(6), 832–839.

 

Schaffer, H. R. (2007). Psihologia copilului. Cluj-Napoca: Ed. ASCR.

Blog
Nevoia de legături emoționale securizante cu alții persistă întreaga viață.
Psiholog ONLINE și în Oradea
Anxietatea ori depresia pe care o trăiești este semnalul că ceva trebuie schimbat în gândurile sau/ și în acțiunile tale. Contactează psihologul sau psihoterapeutul înainte ca dificultățile să se intensifice. Îți propun în calitate de specialist în sănătatea mentală să pornim împreună în călătoria de vindecare a psihicului tău, cu mijloacele științei, cu implicarea amândorura. Îndrăznește, iar ziua de mâine îți va mulțumi.
© Copyright 2023 psih. Radomir Roxana
Facebook Twitter Google