”Lumea este un loc periculos nu doar din cauza celor ce fac rău, ci È™i din vina celor ce privesc È™i nu fac nimic.” (Albert Einstein)

Până în secolul al XIX-lea abuzul asupra copiilor nu a fost recunoscut, aceÈ™tia fiind consideraÈ›i o proprietate a părinÈ›ilor È™i o forță de muncă în plus. Primul caz de abuz a fost rezolvat în SUA în 1874 de către o societate de protecÈ›ie a animalelor care a luat atitudine pentru protejarea unei fetiÈ›e maltrate, considerând că acesteia i se cuvine cel puÈ›in atâta protecÈ›ie cât unui animal chinuit.

Efectele abuzului sunt profunde, putând urmări victima întreaga sa viață. El este posibil datorită următoarelor elemente:

- inegalitatea de forÈ›e între victimă È™i agresor

- copilul victimă este în grija adultului

- există un acces permanent al agresorului la victimă

- agresorul este o ființă iresponsabilă/ imorală care face rău cu intenție

- nevoile copilului nu sunt împlinite sau adultul comite acte agresive asupra acestuia.

De obicei abuzul este comis de către persoanele apropiate copilului, însărcinate cu îngrijirea sa.

Care sunt factorii de risc pentru abuz?

- factori sociali favorizanÈ›i: sărăcie, alcoolism, somaj, familii dezorganizate, medii defavorizate în general. Familiile cu risc sunt haotice, marginalizate sau fără siguranță materială ori afectivă.

- factori psihologici, care È›in de personalitatea părinÈ›ilor È™i profilul lor psihoemoÈ›ional, precum È™i de evenimentele care au marcat familia. PărinÈ›ii pot fi bolnavi psihic, suferind de alcoolism, depresie, retard mental, comportamente obsesive sau sadice, imaturi afectiv, cu toleranță scăzută la frustrare È™i alte distorsiuni cognitive, dar pot fi È™i părinÈ›i cu o imagine socială foarte bună. Frecvent abuzul are un istoric transgeneraÈ›ional, părinÈ›ii fiind la rândul lor abuzaÈ›i atunci când au fost copii.

- un ”loc” special al copilului în familie: provenit dintr-o altă relaÈ›ie, copil de ”înlocuire” după un doliu, copil născut prematur, bolnav sau separat de familie pentru un timp, care dezvoltă un comportament dificil de gestionat, fiu/ fiica ce nu corespunde copilului imaginat sau dorit din punct de vedere fizic sau al altei caracteristici.

- factori legaÈ›i de sarcină È™i de întoarcerea din maternitate: sarcină nedorită, antecedente de moarte a unui copil sau a altcuiva din familie, muncă grea/ navetă, absenÈ›a sprijinului social, naÈ™tere dificilă, refuzul mamei de a vedea copilul È™i de a se ocupa de el, dificultăți de hrănire a copilului, depresii È™i psihoze post-partum, intoleranÈ›a mamei la È›ipetele copilului etc.

AceÈ™ti factori se cumulează, apărând adevărate cercuri vicioase. De obicei în cadrul familiilor vulnerabile există tensiuni foarte puternice, acumulate în perioade extinse de timp.

Care sunt tipurile de abuz?

Abuzul fizic: loviri, scuturări, arsuri, ciupituri, mușcături, sufocări, legări, biciuiri, otrăviri, intoxicări.

Abuzul emoÈ›ional: supunerea repetată a copilului la situaÈ›ii al căror impact emoÈ›ional depășeÈ™te capacitatea sa de integrare psihologică. A convinge un copil că nu este iubit, dorit sau că nu este bun de nimic ori că se află în pericol afectează dezvoltarea emoÈ›ională a acestuia. Abuzul emoÈ›ional este de obicei dificil de demonstrat.

Subforme ale abuzului emoțional sunt:

- respingerea intenÈ›ionată: legitimitatea dorinÈ›elor copilului este negată, meritele sale sunt în mod consecvent nerecunoscute, copilul este pedepsit pentru activități normale vârstei, preferinÈ›a afiÈ™ată pentru un copil din familie, refuzul afecÈ›iunii

- izolarea socială È™i îndepărtarea de experienÈ›ele sociale fireÈ™ti ale vârstei, interzicerea prieteniilor È™i a jocurilor cu cei de aceeaÈ™i vârstă

- terorizarea copilului pentru a-i inocula frică, afectându-i astfel încrederea în lumea din jur

- ignorarea: refuzul comunicării, lipsa implicări pentru dezvoltarea abilităților copilului, neprotejarea față de agresiunea din partea fraților sau a altor copii

- coruperea: tentarea copilului pentru implicarea în activități antisociale.

Abuzul sexual: include o gamă largă de activități, cu sau fără contact sexual. Persoanele pedofile rareori sunt violente, ele manifestându-se de obicei aparent protector. Sentimentele de complicitate È™i vinovăție transformă acest tip de abuz în unul deosebit de greu, chiar dacă abuzul fizic lipseÈ™te.

Ce urmări au neglijarea și maltratarea?

Copiii care au fost maltrataÈ›i prezintă inhibiÈ›ii comportamentale È™i de gândire. În mod dureros constată că în situaÈ›ii diferite au acelaÈ™i tip de reacÈ›ii inadecvate sau că nu pot depăși barierele interioare.

De-a lungul vieÈ›ii aceÈ™ti oameni se dezvoltă cu o sensibilitate excesivă, dependenÈ›i È™i anxioÈ™i, iritabili sau agresivi, având sentimente de vinovăție, mare nevoie de protecÈ›ie È™i atenÈ›ie.

În sfera relaÈ›ională pot să apară tulburări precum dificultatea de a stabili o relaÈ›ie de cuplu stabilă È™i neconflictuală. De asemenea pot surveni disfuncÈ›ii în sfera sexuală: hipersexualitate sau respingerea activității sexuale ori tulburări în alegerea partenerului sexual.

Abuzul înseamnă traumă.

Cum se intervine în situaÈ›ia de abuz?

IntervenÈ›ia terapeutică în cabinet psihologic în caz de abuz implică atât copilul afectat, cât È™i restul familiei. Este urmărită atât redresarea simptomelor emoÈ›ionale, cât È™i a celor cognitive È™i emoÈ›ionale. Copilul este ajutat să îÈ™i refacă graniÈ›ele psihologice È™i să dezvolte un ataÈ™ament mai puternic, recreendu-È™i imaginea despre adevăr, siguranță È™i control. PărinÈ›ii sunt instruiÈ›i cu privire la căile de sprijinire a copilului È™i de creare a unui mediu securizant, ceea ce este vital pentru o dezvoltare adecvată. După un program de terapie individuală este utilă participarea la È™edinÈ›e de psihoterapie de grup, ceea ce facilitează împărtășirea È™i ameliorarea trăirilor asociate abuzului.

Bibliografie:

Veleanovici, A. (2016). Abuzul și neglijarea copilului. București: Editura Expert Psy.