Ce înseamnă tulburarea mentală?

Oricine se simte uneori îngrijorat, trist sau tensionat. Dacă însă asemenea stări se prelungesc ÅŸi sunt atât de puternice încât afectează viaÅ£a de zi cu zi, adică relaÅ£iile cu prietenii, randamentul la ÅŸcoală, păstrarea serviciului sau bucuria de a trăi, atunci ar putea fi vorba despre o tulburare mentală.

Aceasta se referă la un simptom supărător sau o dizabilitate care nu e acceptată ca parte a unei dezvoltări normale sau care e respinsă într-o anumită cultură.  

Deci, tulburările mentale nu trebuie  confundate cu tulburările psihoemoÅ£ionale temporare care pot fi cauzate de anumite situaÅ£ii cum ar fi deces, divorÅ£ sau o boală gravă.

Multe dintre bolile mintale apar ca rezultat al unor dezechilibre chimice la nivelul creierului. Aceste dezechilibre pot fi moÅŸtenite sau se pot dezvolta ca urmare a stresului excesiv (inclusiv privarea de contactul cu o figura materna iubitoare la vârstă mică) sau abuzului de substanÅ£e.

Tulburarea mentală nu ar trebui să fie un stigmat. În prezent există modalități eficiente de tratament pentru numeroase tulburări mentale. Vizita la medicul psihiatru este obligatorie, fiind în interesul pacientului suferind de o afecÈ›iune mentală să urmeze indicaÈ›iile acestuia. Tot medicul psihiatru este cel care evaluează oportunitatea psihoterapiei.

Exemple de tulburări mentale

• Episodul depresiv: tristeÅ£e/ iritabilitate, sentiment de inutilitate, retragere socială, pierderea intereselor, tulburarea somnului, etc.

• Atacul de panică: apariÅ£ia „din senin”/ în anumite situaÅ£ii a unor palpitaÅ£ii, transpiraÅ£ii, senzaÅ£ii de sufocare, frică de moarte etc.

• Tulburări de comportament alimentar: consum exagerat de alimente urmat de episoade de vomă sau dimpotrivă, refuzul hranei.

• Stres posttraumatic: retrăirea subiectivă a evenimentului traumatic (accident, calamitate, abuz ÅŸ.a.), tulburări de somn/ concentrare, izolare etc.

• Fobii: frica puternică, persistentă ÅŸi nejustificată de înălÅ£imi, spaÅ£ii largi, animale, vederea sângelui etc. ce afectează semnificativ activităţile ÅŸi relaÅ£iile sociale

• DependenÅ£a de alcool sau de alte droguri

• Tulburări ce presupun agresivitate, comportament antisocial, autocontrol scăzut

Ce este de făcut în caz de tulburare mentală?

Trebuie solicitat ajutorul medicului psihiatru pentru consult ÅŸi tratament. Acesta poate prescrie tratament  medicamentos ÅŸi/ sau indica necesitatea psihoterapiei.

Psihoterapia este realizată de obicei de un psiholog, medic sau alt profesionist care a urmat o pregătire specială pentru tratarea afecțiunilor mentale.

Semenii noÈ™tri care se confruntă cu o tulburare mentală ÅŸi familiile lor trebuie respectaÈ›i È™i încurajaÈ›i în eforturile lor spre vindecare sau pentru obÈ›inerea unei calități cât mai înalte a vieÈ›ii. SuferinÈ›a psihică nu trebuie să devină  stigmat social.

Ce abordări terapeutice utilizăm și promovăm?

În funcÈ›ie de patologie È™i de particularitățile pacientului, în cabinetul de față valorificăm în intervenÈ›ia psihologică elemente ale unor modele psihoterapeutice dovedite a fi eficiente, precum:

• terapiile cognitiv-comportamentale clasice focusate pe problemă, prezent È™i acÈ›iune (Albert Ellis, Aaron Beck): modul în care interpretăm situaÈ›ia influenÈ›ează emoÈ›iile È™i comportamentele pe care le avem.

• terapia centrată pe scheme emoÈ›ionale (Robert Leahy): este axată pe ceea ce facem/ gândim atunci când ni se activează o emoÈ›ie È™i relaÈ›iile pe care le stabilim între emoÈ›ii È™i valori/ scopuri. Convingerile despre propriile emoÈ›ii È™i comportamentele adoptate influeÈ›ează menÈ›inerea, escaladarea ori reducerea emoÈ›iei.

• terapia centrată pe scheme cognitive/ scheme dezadaptative timpurii (Jeffrey Young) pentru tulburările psihice caracterizate prin rigiditate: ajută pacienÈ›ii să găsească modalități adaptative de împlinire a nevoilor emoÈ›ionale de bază precum cele de ataÈ™ament securizant, autonomie, competență È™i identitate, validare emoÈ›ională, spontaneitate, joc, limite realiste È™i autocontrol. Se pleacă de la premisa că frustrarea în copilărie a acestor nevoi poate conduce  la formarea unor convingeri disfuncÈ›ionale perpetuate apoi de distorsiuni cognitive, tipare de viață autosabotante È™i stiluri specifice de a face față convingerilor chinuitoare. Terapia centrată pe scheme înseamnă a te lupta, însoÈ›it de terapeut, cu obiceiuri de-o viață. Scopul este remedierea schemelor cognitive disfuncÈ›ionale prin reglarea expresiei amintirilor afective, diminuarea puterii senzaÈ›iilor fizice, corectarea gândurilor inadecvate È™i dezvoltarea unor tipare de comportament adaptative.

• terapia dialectică È™i comportamentală (Marsha Linehan): “este rău să suferi, dar mai rău este să suferi de unul singur”. Această sintagmă face trimitere la nevoia umană de validare sau împărtășire emoÈ›ională. În terapie aceasta este abordată alături de abilitățile de eficiență interpersonală, de reglare emoÈ›ională È™i de tolerare a distresului.

• modelul experienÈ›ial (Iolanda Mitrofan): mijloacele creativ – expresive sunt puternice vehicule ale cunoaÈ™terii È™i transformării de sine. Reperele experienÈ›iale ne pot ajuta să facem din vieÈ›uirea noastră o adevărată artă, iar din suferință un activator al resurselor interioare.