Cum să ajutăm copiii pentru a face mai ușor față pierderilor

Home » Blog » Cum să ajutăm copiii pentru a face mai ușor față pierderilor
2018-01-04

 

Sunt copiii afectați de pierderi?

 

Pierderile precum moartea cuiva drag, boala cronică, divorț, schimbări de mediu, ruperea unei relații,  etc. afectează deopotrivă viața adulților și a copiilor. Ideea că mai ales dacă sunt mici, copii nu suferă sau suferă mai puțin decât adulții este greșită. Dimpotrivă, copii fac față cu mai multă dificultate durerii și dau mai greu sens experiențelor negative prin care trec. Chiar și bebelușii suferă și resimt la nivel emoțional pierderea, deși nu o pot conceptualiza.

 

Modul particular în care copiii sunt afectați apare din cauza limitărilor firești de experiență și de deprinderi cognitive, a dependenței de alții și a controlului scăzut pe care îl pot exercita asupra realității. Dacă la acestea se adaugă și insecuritatea în relația cu părinții și lipsa informațiilor privind evenimentele, confruntarea cu pierderea afectează copilul și mai mult. Evenimentele neașteptate au impact mai mare decât pierderile care au putut fi anticipate, lăsând timp pentru pregătire și adaptare.

 

 

Ce faze sunt parcurse de copil în procesul de prelucrare a pierderii?

 

În cursul experienței dureroasă copilul trece prin trei faze, pe care este necesar să le cunoaștem pentru a-i înțelege comportamentul:

 

 

În această fază copilul poate avea tulburări de somn, simptome fizice, comportament dezorganizat, emoții de vinovăție, anxietate, rușine etc.

 

 

 

 

Cum dăm copilului veștile proaste?

 

Copilul trebuie însoțit cu empatie în cursul primirii veștilor proaste, adultul fiind permanent conectat la gândurile și sentimentele acestuia. De obicei dezvăluirea implică o discuție amplă și repetări, pentru ca el să poată deveni conștient de pierderile implicate. Pe de altă parte, evitarea sau întârzierea informării copilului nu fac decât ca efectul pe termen lung asupra sa să fie nefast, deoarece nu îi permit să se pregătească pentru ceea ce trebuie să facă.

 

Este util ca locul ales să fie unul liniștit, mai retras, care nu inhibă copilul în a-și manifesta emoțiile și a pune întrebări, iar după informare adultul și copilul să stea împreună. Momentul oportun este când persoanele implicate nu sunt prea obosite, bolnave și stresate. Pe cât posibil, ar trebui ca toate persoanele implicate să fie de față.

 

 

Discuțiile oneste și empatice pot facilita adaptarea

 

Ca principii generale, copilul poate fi ajutat emoțional dacă i se împlinește nevoia de atașament și iubire părintească, dacă manifestăm interes față de trăirile și gândurile lui, dacă le luăm pe acestea în serios, îi oferim informații suficiente despre ceea ce s-a întâmplat și îi perimitem să participe alături de întreaga familie, inclusiv ritualic, la experiența de prelucrare psihologică a pierderii. Relațiile securizante stabilite de copil înainte de pierdere îl pot ajuta în noua încercare. Trebuie oferite răspunsuri oneste la întrebările formulate de copil, însă uneori în mod selectiv pentru a nu afecta relația cu acesta, privându-l de suportul de care are nevoie. Pe lângă discuții, pot fi folosite cărți sau alte surse pentru a-l introduce în problematica pierderii. Când este vorba despre moarte, nu este indicat să fie folosite metafore care de fapt să-l împiedice pe copil să înțeleagă ce se întâmplă de fapt. De asemenea, se recomandă să ajutăm copilul să își exprime jalea într-o modalitate proprie pentru a putea depăși pierderea și a-și recupera în timp bucuria de a trăi. Fiecare om suferă într-un mod unic.

 

 

Bibliografie:

 

Mitrofan, I., Buzducea, D. (2003). Experiența pierderii și a durerii la copil. In Mitrofan, I. (Ed.). Cursa cu obstacole a dezvoltării umane (pp. 145-160). Iași: Editura Polirom.

Blog
O inimă plină de recunoștință este ca un magnet pentru starea de bine. Asemenea antidepresivelor, cultivarea gândurilor și emoțiilor pozitive influențează nivelurile de dopamină și serotonină.
Cabinet psihologie
Gândurile noastre iraționale sau negative și experiențele suprasolicitante generează suferință psihică, reacții dezadaptative și dezechilibre organice. Recomandabil este să avem o atitudine activă pentru a restaura sănătatea mentală și fizică. Consilierea psihologică și psihoterapia sunt interacțiuni interumane sanogene orientate spre găsirea de soluții la provocările emoționale, comportamentale și existențiale stresante pe care le întâlniți la un moment dat. Totuși, viața este mai importantă decât terapia. Bunăstarea noastră sufletească sporește dacă zi de zi cultivăm toleranța, generozitatea, curajul, emoțiile pozitive și raționalitatea.
© Copyright 2019 psih. Radomir Roxana
Facebook Twitter Google