Abuzul asupra copilului

Home » Blog » Abuzul asupra copilului
2018-02-23

 

”Lumea este un loc periculos nu doar din cauza celor ce fac rău, ci și din vina celor ce privesc și nu fac nimic.” (Albert Einstein)

 

Până în secolul al XIX-lea abuzul asupra copiilor nu a fost recunoscut, aceștia fiind considerați o proprietate a părinților și o forță de muncă în plus. Primul caz de abuz a fost rezolvat în SUA în 1874 de către o societate de protecție a animalelor care a luat atitudine pentru protejarea unei fetițe maltrate, considerând că acesteia i se cuvine cel puțin atâta protecție cât unui animal chinuit.

 

Efectele abuzului sunt profunde, putând urmări victima întreaga sa viață. El este posibil datorită următoarelor elemente:

 

- inegalitatea de forțe între victimă și agresor

- copilul victimă este în grija adultului

- există un acces permanent al agresorului la victimă

- agresorul este o ființă iresponsabilă/ imorală care face rău cu intenție

- nevoile copilului nu sunt împlinite sau adultul comite acte agresive asupra acestuia.

 

De obicei abuzul este comis de către persoanele apropiate copilului, însărcinate cu îngrijirea sa.

 

 

Care sunt factorii de risc pentru abuz?

 

- factori sociali favorizanți: sărăcie, alcoolism, somaj, familii dezorganizate, medii defavorizate în general. Familiile cu risc sunt haotice, marginalizate sau fără siguranță materială ori afectivă.

 

- factori psihologici, care țin de personalitatea părinților și profilul lor psihoemoțional, precum și de evenimentele care au marcat familia. Părinții pot fi bolnavi psihic, suferind de alcoolism, depresie, retard mental, comportamente obsesive sau sadice, imaturi afectiv, cu toleranță scăzută la frustrare și alte distorsiuni cognitive, dar pot fi și părinți cu o imagine socială foarte bună. Frecvent abuzul are un istoric transgenerațional, părinții fiind la rândul lor abuzați atunci când au fost copii.

 

- un ”loc” special al copilului în familie: provenit dintr-o altă relație, copil de ”înlocuire” după un doliu, copil născut prematur, bolnav sau separat de familie pentru un timp, care dezvoltă un comportament dificil de gestionat, fiu/ fiica ce nu corespunde copilului imaginat sau dorit din punct de vedere fizic sau al altei caracteristici.

 

- factori legați de sarcină și de întoarcerea din maternitate: sarcină nedorită, antecedente de moarte a unui copil sau a altcuiva din familie, muncă grea/ navetă, absența sprijinului social, naștere dificilă, refuzul mamei de a vedea copilul și de a se ocupa de el, dificultăți de hrănire a copilului, depresii și psihoze post-partum, intoleranța mamei la țipetele copilului etc.

 

Acești factori se cumulează, apărând adevărate cercuri vicioase. De obicei în cadrul familiilor vulnerabile există tensiuni foarte puternice, acumulate în perioade extinse de timp.

 

 

Care sunt tipurile de abuz?

 

Abuzul fizic: loviri, scuturări, arsuri, ciupituri, mușcături, sufocări, legări, biciuiri, otrăviri, intoxicări.

 

Abuzul emoțional: supunerea repetată a copilului la situații al căror impact emoțional depășește capacitatea sa de integrare psihologică. A convinge un copil că nu este iubit, dorit sau că nu este bun de nimic ori că se află în pericol afectează dezvoltarea emoțională a acestuia. Abuzul emoțional este de obicei dificil de demonstrat.

 

Subforme ale abuzului emoțional sunt:

- respingerea intenționată: legitimitatea dorințelor copilului este negată, meritele sale sunt în mod consecvent nerecunoscute, copilul este pedepsit pentru activități normale vârstei, preferința afișată pentru un copil din familie, refuzul afecțiunii

- izolarea socială și îndepărtarea de experiențele sociale firești ale vârstei, interzicerea prieteniilor și a jocurilor cu cei de aceeași vârstă

- terorizarea copilului pentru a-i inocula frică, afectându-i astfel încrederea în lumea din jur

- ignorarea: refuzul comunicării, lipsa implicări pentru dezvoltarea abilităților copilului, neprotejarea față de agresiunea din partea fraților sau a altor copii

- coruperea: tentarea copilului pentru implicarea în activități antisociale.

 

Abuzul sexual: include o gamă largă de activități, cu sau fără contact sexual. Persoanele pedofile rareori sunt violente, ele manifestându-se de obicei aparent protector. Sentimentele de complicitate și vinovăție transformă acest tip de abuz în unul deosebit de greu, chiar dacă abuzul fizic lipsește.

 

 

Ce urmări au neglijarea și maltratarea?

 

Copiii care au fost maltratați prezintă inhibiții comportamentale și de gândire. În mod dureros constată că în situații diferite au același tip de reacții inadecvate sau că nu pot depăși barierele interioare.

 

De-a lungul vieții acești oameni se dezvoltă cu o sensibilitate excesivă, dependenți și anxioși, iritabili sau agresivi, având sentimente de vinovăție, mare nevoie de protecție și atenție.

 

În sfera relațională pot să apară tulburări precum dificultatea de a stabili o relație de cuplu stabilă și neconflictuală. De asemenea pot surveni disfuncții în sfera sexuală: hipersexualitate sau respingerea activității sexuale ori tulburări în alegerea partenerului sexual.

 

Abuzul înseamnă traumă.

 

 

Cum se intervine în situația de abuz?

 

Intervenția terapeutică în cabinet psihologic în caz de abuz implică atât copilul afectat, cât și restul familiei. Este urmărită atât redresarea simptomelor emoționale, cât și a celor cognitive și emoționale. Copilul este ajutat să își refacă granițele psihologice și să dezvolte un atașament mai puternic, recreendu-și imaginea despre adevăr, siguranță și control. Părinții sunt instruiți cu privire la căile de sprijinire a copilului și de creare a unui mediu securizant, ceea ce este vital pentru o dezvoltare adecvată. După un program de terapie individuală este utilă participarea la ședințe de psihoterapie de grup, ceea ce facilitează împărtășirea și ameliorarea trăirilor asociate abuzului.

 

 

Bibliografie:

 

Veleanovici, A. (2016). Abuzul și neglijarea copilului. București: Editura Expert Psy.

Blog
O inimă plină de recunoștință este ca un magnet pentru starea de bine. Asemenea antidepresivelor, cultivarea gândurilor și emoțiilor pozitive influențează nivelurile de dopamină și serotonină.
Cabinet psihologie
Gândurile noastre iraționale sau negative și experiențele suprasolicitante generează suferință psihică, reacții dezadaptative și dezechilibre organice. Recomandabil este să avem o atitudine activă pentru a restaura sănătatea mentală și fizică. Consilierea psihologică și psihoterapia sunt interacțiuni interumane sanogene orientate spre găsirea de soluții la provocările emoționale, comportamentale și existențiale stresante pe care le întâlniți la un moment dat. Totuși, viața este mai importantă decât terapia. Bunăstarea noastră sufletească sporește dacă zi de zi cultivăm toleranța, generozitatea, curajul, emoțiile pozitive și raționalitatea.
© Copyright 2019 psih. Radomir Roxana
Facebook Twitter Google