Orientare vocațională

Home » Servicii pentru copii și părinți » Orientare vocațională

Ce este cariera?

 

Cariera este succesiunea de profesii, ocupaţii şi poziţii pe care o persoană le are în viaţa sa activă. Funcţiile pre-vocaţionale precum aceea de elev sau student şi cele post-vocaţionale precum cea de pensionar care îndeplineşte un rol de suplinitor sau colaborator intră tot în sfera carierei.

 

Cum se realizează orientarea carierei?

 

Planificarea carierei este un proces în care persoana îşi alege o direcţie şi nişte scopuri potrivite caracteristicilor sale şi în concordanţă cu oferta educaţională şi ocupaţională. Pentru atingerea acestora va iniţia şi derula activităţi specifice.

 

Una dintre atribuţiile psihologului este să sprijine copiii și adolescenții în dezvoltarea abilităţilor de planificare a carierei, informând, motivând şi creând contexte în care aceştia se pot cunoaşte mai bine, se informează  despre oportunităţile de pe piaţa educaţională şi de pe piaţa muncii, învaţă cum să se promoveze. Sensul acestui proces este decizia corectă în privinţa carierei.

 

La baza opţiunii pentru carieră stau interesele particulare pentru un gen de activitate sau altul, intim articulate pe structura de personalitate. Astfel, persoanele se impart în următoarele tipuri: realist, investigativ, artistic, social, întreprinzător, convenţional.

 

Interesele profesionale și aptitudinile

 

Interesele desemnează preferinţele unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Este important ca persoana să şi le conştientizeze şi să-şi aleagă o profesie în concordanţă cu ele pentru a-şi spori şansele de satisfacţie şi stabilitate profesională, de obţinere a performanţelor şi diminuare a stresului. Ne dăm seama că o persoană are interes pentru o activitate dacă ea trăieşte o emoţie pozitivă desfăşurând-o, respectiv se angajează frecvent în activităţi de acel tip. Au fost evidenţiate unele legături între tipul de interese şi trăsături de personalitate.

 

La baza formării intereselor stau pe de o parte factorii genetici exprimaţi în potenţialul aptitudinal, iar pe de altă parte oportunităţile de învăţare. Dacă tânărul este recompensat pentru realizarea unei activităţi şi o desfășoară cu un consum mic de energie datorită aptitudinilor, se va cristaliza preferinţa pentru acele acţiuni. Dacă are mereu la îndemână instrumentele necesare realizării ei, de asemenea creşte şansa să-şi formeze interese pentru tipul corespunzător de sarcini.

 

Rolul personalității în alegerea carierei

 

Există anumite configuraţii personale care duc la compatibilitatea cu o ocupaţie sau alta. De asemenea, condiţiile sociale, economice şi culturale influenţează alegerea carierei. Aptitudinile intelectuale, mediul de provenienţă şi personalitatea se numără printre factorii ce influenţează nivelul de carieră, succesiunea ocupaţiilor şi stabilitatea pe post.

 

Prezența unor configuraţii personale aptitudini – trăsături de personalitate este exemplificată în cercetarea realizată de K. Barton (1974), acesta arătând că persoanele de gen masculin cu bune abilităţi verbale şi slabe aptitudini spaţiale sunt mai conştiincioase, mai sensibile/ idealiste, mai conservatoare şi nesigure decât cele cu înalte abilităţi spaţiale şi cu scăzute abilităţi verbale.

 

Dacă simţul comun spune că personalitatea determină alegerea profesiei, psihologia arată că ea e importantă doar în alegerea mediului de muncă şi circumscrierea sarcinilor în cadrul unei ocupaţii (Lemeni, 2004, p. 155). Astfel, convergenţa intereselor şi a aptitudinilor în opţiunea pentru carieră, secundată de conştientizarea trăsăturilor personalităţii proprii previn indecizia, motivaţia scăzută şi insatisfacţia în viaţa profesională.

 

Conform teoriei social-cognitive a carierei, mecanismele socio-cognitive (autoeficacitate, aşteptări în privinţa rezultatelor, scopuri) şi influenţele contextuale precum sprijinul pentru urmarea intereselor şi efectuarea de alegeri joacă un rol semnificativ în alegerea parcursului profesional (Feldt & Woelfel, 2009).

 

Lemeni (2004, p. 145) subliniază rolul autoeficacităţii, arătând că tinerii dezvoltă interese pentru acele activităţi pentru care se simt capabili şi pentru care se aşteaptă să obţină rezultate pozitive. Turner şi colegii săi (2004, p. 42) relevă că adolescenții care cred că sunt buni la matematică consideră că această disciplină va fi importantă pentru cariera lor, dezvoltând interese în domeniul ştiinţific și tehnic. Analog, e de aşteptat că dacă elevul în virtutea unei aptitudini verbale dezvoltate simte uşurinţă în comunicarea cu alţii, se va simţi atras de activităţi ce presupun contact interuman mai intens.

 

Autoeficacitatea scăzută explică discrepanţele care apar uneori între abilităţile copilului şi interesele sale. Dacă el nu conştientizează suficient ceea ce poate face, este posibil să-şi cristalizeze foarte greu preferinţele ocupaţionale sau să se orienteze spre alte activităţi decât cele pentru care are instrumente mentale.

 

 

Resurse:

 

Barton, K., Cattell, R. B., Silverman, W. (1974). Personality correlates of verbal and spatial ability. În Social Behavior and Personality, 2 (2), 113-118.

 

Feldt, R. C., Woelfel, C. (2009). Five-Factor Personality Domains, Self-Efficacy, Career-Outcome Expectations, And Career Indecision. În College Student Journal,43(2), 429–437.

 

Lemeni, G., Negru, A. (2004). Planificarea carierei. În Lemeni, G., Miclea, M. (eds). Consiliere şi orientare – ghid de educaţie pentru carieră (p. 143-193). Cluj-Napoca: ASCR.

 

Turner, S. L., Steward, J. C., & Lapan, R. T. (2004). Family factors associated with sixth-grade adolescents’ math and science career interests. În Career Development Quarterly, 53(1), 41

Blog
Nevoia de legături emoționale securizante cu alții persistă întreaga viață.
Psiholog în Timișoara
Gândurile noastre iraționale sau negative și experiențele suprasolicitante generează suferință psihică, reacții dezadaptative și dezechilibre organice. Recomandabil este să avem o atitudine activă pentru a restaura sănătatea mentală și fizică. Consilierea psihologică și psihoterapia sunt interacțiuni interumane sanogene orientate spre găsirea de soluții la provocările emoționale, comportamentale și existențiale stresante pe care le întâlniți la un moment dat. Totuși, viața este mai importantă decât terapia. Bunăstarea noastră sufletească sporește dacă zi de zi cultivăm toleranța, generozitatea, curajul, emoțiile pozitive și raționalitatea.
© Copyright 2020 psih. Radomir Roxana
Facebook Twitter Google